Atat de frageda, te-asemeni
Cu floarea alba de cires,
Si ca un inger dintre oameni
In calea vietii mele esti.

Abia atingi covorul moale,
Matasa suna sub picior,
Si de la crestet pana 'n poale
Plutesti ca visul de usor.

Din incretirea lungii rochii
Resai ca marmura in loc ...
S'atarna sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi si noroc.

O vis ferice de iubire,
Mireasa blanda din povesti,
Nu mai zambi! A ta zambire
Mi-arata cat de dulce esti.

Cat poti cu-a farmecului noapte
Sa 'ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde soapte,
Cu 'mbratisari de brate reci.

De-odata trece-o cugetare,
Un val pe ochii tai fierbinti:
E 'ntunecoasa renuntare,
E umbra dulcilor dorinti.

Te duci; s'am inteles prea bine,
Sa nu ma tin de pasul tau,
Pierduta vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!

Ca te-am zarit e a mea vina,
Si vecinic n'o sa mi'o mai iert,
Spasi-voi visul de lumina
Tanzandu-mi dreapta in desert.

S'o sa 'mi resai ca o icoana
A pururi verginii Marii,
Pe fruntea ta purtand coroana ...
Unde te duci? Cand o sa vii?